Despre Indicatorul de Risc Social (IRS)
În fiecare trimestru, Euler Hermes evaluează evoluția riscului de țară. Pentru a avea o viziune mai precisă
și completă, liderul mondial în domeniul asigurărilor de credit a adăugat anul acesta riscuri de mediu,
societate și guvernanță (ESG) la analizele sale. Această decizie are sens în contextul de astăzi, deoarece
pandemia Covid-19 are un impact negativ major asupra economiilor din întreaga lume. Îngrijorările de
redresare cresc și sugerează o posibilă reapariție a riscului social în multe țări.
În acest context, Euler Hermes și Allianz a creat Indicatorul de Risc Social (IRS). Acest indicator identifică
ce țări sunt mai vulnerabile la riscurile sociale sistemice (incluzand nemulțumirea socialăși proteste antiguvernamentale), care pot schimba strategiile si elaborarea politicilor unei țări, precum pot influenta si
deciziile de afaceri si investitii.
IRS măsoară punctele forte și punctele slabe cat si perceptiile asupra mediului politic, institutional si social
clasificand țările pe o scară de la 0 (cel mai mare risc ) la 100 (cel mai mic risc ). Intrucat pandemia Covid-
19 a impins economia mondiala in cea mai adanca recesiune de la al doilea razboi mondial, am identifacat
care tari ar avea cel mai mare grad de risc de escaladare al nemultumirii sociale.
Clasamentul IRS 2020
Danemarca, Finlanda și Suedia sunt primele trei tări în clasmentul IRS 2020 și prezintă cele mai mici niveluri de risc social. Germania se află pe locul 5, iar Franța pe locul 9.
România se află la mijlocul clasamentului, pe poziția 55, scăzând cu patru locuri din 2015.
Nigeria, Venezuela și Angola sunt cele mai expuse riscului de tulburări sociale. Venezuela și Angola au cunoscut, de asemenea, unele dintre cele mai mari deteriorări din ultimii cinci ani.
Economiile avansate sunt, în general, mai puțin vulnerabile la tulburările sociale decât piețele emergente, cu Grecia (rangul 35) și Italia (30) pe locurile cele mai scăzute în rândul tuturor economiilor avansate.
Slovenia (rangul 15), Estonia (17) și Qatar (21) sunt piețe emergente cel mai bine clasate.
Dacă privim în funcție de regiuni pentru a analiza piețele emergente, economiile din Europa Emergentă sunt plasate cel mai bine cam în mijlocul clasamentului , în timp ce Africa și America Latină prezintă cel mai mare risc de tulburări sociale în viitorul apropiat.
Noi dimensiuni ale Riscului Social
Riscurile sociale și politice erau deja în creștere într-un număr de țări și regiuni cu ceva timp înainte de izbucnirea pandemiei de Covid-19. În anumite cazuri, acest lucru nu era surprinzător. În Venezuela, spre exemplu, gestionarea politică și economică defectuoasă pe termen lung degenerase în proteste antiguvernamentale de masă de ani de zile. Iran experimentase de asemenea proteste anti-regim. Iar în Argentina, o criză clasică pentru o țară emergentă (EM) a condus rapid la o accelerare dureroasă a dezechilibrelor macroeconomice, agravând deja dificilul context social. Cu toate acestea, valul puternic și de durată al demonstrațiilor anti-guvernamentale din Hong Kong, Liban și de-alungul Americii Latine (mai ales în Ecuador, Chile, Bolivia și Columbia) în a doua parte a lui 2019 a fost rapid și neașteptat. În special intensitatea tulburărilor din țări emergente cu un nivel ridicat al veniturilor precum Chile și Hong Kong a surprins piețele. Mai mult, protestele anti-guvernamentale par să fi crescut ca intensitate în țările avansate. În special mișcarea Vestelor Galbene orientată împotriva austerității fiscale în Franța și începută spre sfârșitul anului 2018 a atras multă atenție și a generat copii și în multe alte țări. Per ansamblu, aceasta demonstrează că nu doar nivelul general de dezvoltare economică a unei țări dar și distribuția veniturilor,
schimbarile în nivelul de protecție socială, cât și percepțiile subiective asupra guvernelor și instituțiilor locale joacă un rol în legatură cu riscul social.
Mare parte din mișcările de protest au continuat la începutul anului 2020 până la apariția pandemiei de Covid-19, ce au rezultat în special în măsuri stricte de izolare care în mare parte au pus capăt protestelor.
Dar, pe măsură ce a început etapa a doua a crizei Covid-19 – deschiderea graduală a economiilor naționale- există o probabilitate semnificativă ca protestele atât din țările emergente (EM) cât și în țările avansate (AE) să apară din nou. Mai mult, nemulțumirile și tulburările sociale ar putea să se agraveze și ar putea de asemenea să se răspândească spre alte țări care de altfel au fost caracterizate de un calm politic în ultimii ani, ca rezultat al impactului crizei Covid-19. Persoane care în prima fază a crizei au acordat guvernelor un vot de încredere (în instituirea carantinei totale sau partiale pentru a încetini curba infectărilor) ar putea acum deveni nesatisfăcuți de răspunsul autorităților sau de ritmul ieșirii din izolare pe măsură ce dificultățile economice cresc. O stare generală slabă a sistemului de sănătate, creșterea șomajului și a sărăciei, creșterea prețurilor (mai ales pentru produsele alimentare) ca și un răspuns guvernamental anemic în fața crizei datorat unor greșeli de administrare sau de lipsa resurselor fiscale ar putea să se adauge la riscurile sociale deja existente.
În cursul lunii Mai au avut deja loc proteste și demonstrații în diverse țări împotriva răspunsurilor date de guverne față de pandemie, aceste proteste atrăgând de asemenea opoziția celor care consideră măsurile de carantină ca fiind justificate. Pentru moment, aceste proteste par în mare parte să reprezinte „zgomot social” mai degrabă decât frământări sociale severe. Totuși, nu poate fi ignorată posibilitatea ca acest zgomot să se dezvolte în proteste mai serioase și mai de durată sau să apară în țări caracterizate de calm până acum.
În acest studiu vom identifica acele țări care sunt cele mai vulnerabile la mișcări sociale sistemice ca urmare a pandemiei de Covid-19 pentru următoarele aproximativ 18 luni.
Analiza se va concentra pe cele 102 țări selectate, incluzând toate țările avansate și cele mai mari țări emergente. Am calculat de asemenea Indicatorul de Risc Social înapoi până în anul 2015 pentru a analiza modificarea pentru ultimii cinci ani pe fiecare țară și identificat potențialul de creștere a nemulțumirilor sociale ce ar putea atrage proteste chiar și în țări mai dezvoltate.
Pentru detalii referitoare la metodologia Indicatorului de Risc Social, observați tabelul 1.