Autoritățile sunt gata să stimuleze economia, dar urmăresc cursul de schimb
Îngrijorările legate de economia supraîncălzită din România au persistat din perioada 2017-2019, fiind determinate de creșterea veniturilor salariale, de stimularea fiscală pro-ciclică și de politici monetare prea relaxate care împreună au condus la creșterea inflației și la lărgirea deficitelor gemene (deficitul fiscal, respectiv de cont curent). Grijile pentru o economie supraîncălzită au dispărut odată cu declanșarea crizei Covid-19, dar dezvoltarea economică defavorabilă din anii precedenți a lăsat România la intrarea în criză cu fundamente macroeconomice mai slabe decât majoritatea țărilor membre din Europa Centrală.
Finanțele publice ale României vor continua să se deterioreze. Datorită stimulului fiscal pro-ciclic puternic din ultimii ani, deficitul fiscal anual s-a adâncit rapid de la doar -0,8% în 2015 la -4,3% în 2019. Ne așteptăm ca acest procent să crească brusc până la cel puțin -8,5% în 2020 ca urmare a: i) stimulentelor fiscale aferente Covid-19 (estimate la aproximativ 2% din PIB-ul anului 2019) și a garanțiilor și subvențiilor pentru împrumuturi acordate IMM-urilor (aproximativ 3% din PIB) și a ii) unui PIB- nominal scazut.
În mai 2020, România a vândut cu succes 3,3 miliarde de euro în euro-obligațiuni pe 5 ani, respectiv 10 ani, indicând că are încă acces la piețele internaționale pentru a finanța stimulul, deși la costuri mai ridicate decât în ianuarie 2020. În plus, guvernul negociază, de asemenea, un împrumut al Băncii Mondiale în valoare de aproximativ 1 miliard de euro. Dacă este necesar, și un împrumut FMI poate fi solicitat fie anul acesta fie în 2021, fiind cel mai probabil și aprobat. Între timp, tendința de scădere a ponderii datoriei publice în PIB din ultimii ani se va inversa cu siguranță; preconizăm o creștere de la 35 % din PIB în 2019 la 50 % până la sfârșitul anului 2021.
Privind într-o notă pozitivă, inflația prețurilor de consum a scăzut de la 4.0% la sfârșitul anului 2019 la 2.7% în aprilie 2020 – acum revenind în intervalul de 2.5% ± 1 punct procentual al intervalului de țintă al inflației urmărit de Banca Națională a României (BNR) – mulțumită efectelor deflaționiste ale prețurilor scăzute ale petrolului și ale scăderii cererii interne. Până la sfârșitul anului 2021 ne așteptăm ca inflația să rămână în intervalul țintă. Acest lucru ar permite o relaxare monetară suplimentară a BNR în 2020 pentru a sprijini economia slăbită, după cele două reduceri inițiale ale ratei dobânzii la 1.75% (-50pb în martie și -25pb în mai). BNR s-a angajat, de asemenea, la primul său program de relaxare cantitativă (QE), deși este mult mai mic decât în economiile avansate și se concentrează mai degrabă pe uniformizarea variațiilor de piață, decât pe achizițiile de active la scară largă.
Cu toate acestea, rămâne un risc de evoluție negativă a perspectivelor inflaționiste și a politicii monetare dat de o posibilă depreciere substanțială a leului (RON) în cazul în care investitorii își pierd încrederea în capacitatea României de a gestiona criza Covid-19. În ultimii ani, cursul de schimb al leului a fost destul de stabil, în ciuda economiei supraîncălzite din perioada 2017-2018. Leul s-a depreciat între -1% și -2% în medie pe an față de moneda Euro începând din 2016, fiind o performanță adecvată pentru o piață emergentă. În primele cinci luni ale anului 2020, leul a pierdut în jur de -4% față de euro, dar acest lucru a fost, de asemenea, moderat în comparație cu monedele multor țări emergente, care au pierdut mult mai mult în urma apariției Covid-19. Cu toate acestea, BNR a aplicat în mod continuu o serie de instrumente pentru a interveni și a preveni volatilitatea excesivă a monedei, un fapt care nu surprinde din moment ce regimul oficial al cursului de schimb este unul de flotare controlată. Aceste instrumente pot fi aplicate în continuare atât timp cât sunt suficiente rezerve valutare.
Deficitul extern și datoria vor crește
În ceea ce privește deficitul anual de cont curent al României, acesta s-a adâncit de la -0,2% din PIB în 2014 la -4,7% în 2019. Foarte important, doar 54% din deficitul anului 2019 a fost finanțat prin intrări nete de investiții străine directe (ISD), cu mult sub un nivel confortabil de 75 % și în scădere față de un nivel maxim recent de 192% atins în 2016. În primul trimestru al anului 2020, exporturile au fost mai puternic afectate de impactul Covid-19 decât importurile, iar deficitul de cont curent s-a extins în continuare față de acum un an. Prin urmare, ne așteptăm ca, deficitul anual să crească la aproximativ -5% din PIB în 2020, înainte de a înregistra o revenire la un nivel încă ridicat de -4% în 2021. Ne așteptăm ca gradul de acoperire netă din ISD a deficitului să scadă cu mult sub 50% pe măsură ce criza globală va încetini fluxurile de capital către piețele emergente. Combinată cu creșterea galopantă prognozată pentru deficitul fiscal, aceasta ar putea ridica nevoile de finanțare externă la niveluri excesive. De asemenea, s-ar putea inversa tendința observată de scădere a raportului dintre datoria externă și PIB de la 75% din PIB în 2012 la 48% în 2019. Pentru anul 2020 prognozăm un raport de 56% .
Între timp, rezervele valutare ale BNR au fluctuat în mare parte începând cu anul 2016 în intervalul de 31-36 miliarde EUR, parțial ca urmare a intervențiilor asupra cursului de schimb menționate anterior. Recent, rezervele au scăzut de la 35,8 miliarde EUR în februarie 2020 la 33,2 miliarde EUR două luni mai târziu. Per ansamblu, acest lucru înseamnă că gradul de acoperire a importurilor din rezerva valutară a scazut de la un nivel sănătos de 5,7 luni la sfârșitul anului 2015 la 4 luni în aprilie 2020. O scădere suplimentară a acestui raport ar putea să creeze îngrijorări în rândul investitorilor pe fondul creșterii deficitelor gemene, a politicii fiscale expansioniste și, în special, a recesiunii globale declanșate de Covid-19.
