- Oportunități: investițiile guvernamentale în infrastructură, rolul strategic al transportului maritim și stabilitatea oferită de transportul feroviar
- Provocări: volatilitatea costurilor energetice, reglementările de mediu tot mai stricte și deficitul de personal calificat
- Riscuri: presiuni asupra profitabilității în sectoarele aviației și transportului rutier, concurență intensificată și flote învechite
Transportul, un sector strategic pentru comerțul global și mobilitatea zilnică, se află într-o perioadă de transformare accelerată, marcată de riscuri și oportunități semnificative. Conform celei mai recente analize realizate de Allianz Trade, lider global în asigurarea creditului comercial și analiza riscului sectorial, industria transporturilor este evaluată la un nivel de risc moderat-sensibil, în contextul tensiunilor geopolitice, al reglementărilor de mediu tot mai stricte, al presiunilor generate de costurile de energie fluctuante și al deficitului de forță de muncă.
Conform analiștilor Allianz Trade, sectorul transporturilor reprezintă un catalizator destul de precis al direcției în care evoluează economia, iar încetinirea creșterii economice prognozate pentru România, între 0.5-0.6% în acest an, sugerează o evoluție similară pentru acest sector. Deși transportul rutier rămâne principala rută de transport, acesta este și cel mai încercat de factori contradictorii. În ceea ce privește transportul aerian de mărfuri, acesta se menține pe un trend de creștere, avansând valoric cu 3%, în prima jumatate a anului, față de perioada anterioară când avansa cu 7.4%, conform INSSE. Această creștere modestă în valoare poate fi interpretată ca o scădere a marjelor în condiții de inflație accentuată. Pe de altă parte indicatorii de transport portuar au înregistrat scăderi de două cifre, atât pe seama unor volume de mărfuri încărcate, mult mai mici față de primul semestru al anului anterior, cât și pe seama diminuării volumului de cereale transportate, coroborate cu volume firave de produse metalurgice precum mărfuri tranzacționate, cu precădere pe aceste rute.
”Pe de o parte, apartenența la Schengen, îmbunătățirile în infrastructura rutieră și prețul relativ redus al petrolului sunt aspecte pozitive, fiind însă contrabalansate de competiția acerbă pe o piață foarte fragmentată, cu posibilități reduse de influențare a prețurilor către beneficiari și cu probleme de disponibilitate a forței de muncă și costuri în creștere. Sectorul transporturilor rămâne unul dintre cele mai dinamice din economie, cu evoluții eterogene pe principalele segmente. Nevoia de reînnoire și de modernizare periodică a flotei reprezintă o caracteristică a întregului sector, aflată între constrângerile unei cereri volatile, greu de influențat și nevoia de lichiditate în cadrul căreia încasarea creanțelor este indicatorul cheie.”, punctează Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director, Allianz Trade.
Puncte tari și vulnerabilități
Transportul maritim, care gestionează aproximativ 85% din volumul comerțului internațional, rămâne cea mai eficientă modalitate de transport, beneficiind de stabilitate datorită investițiilor guvernamentale în infrastructură, inclusiv porturi, căi ferate, drumuri și aeroporturi. În paralel, transportul feroviar, predominant operat de companii de stat, se bucură de acces facil la finanțare publică, ceea ce îi conferă un avantaj competitiv semnificativ.
Totuși, volatilitatea prețurilor la combustibili, nivelul ridicat al datoriilor, presiunile asupra marjelor și costurile semnificative de investiții expun sectorul la riscuri. În aviație, competiția cu transportul feroviar pe distanțe scurte și necesitatea adoptării combustibililor sustenabili pun presiune suplimentară asupra profitabilității. În același timp, transportul rutier se confruntă cu provocări majore generate de deficitul de forță de muncă și de infrastructura insuficient dezvoltată, în special în economiile emergente.
Tendințe majore de urmărit
Tensiunile din Marea Roșie și restricțiile din Canalul Panama sau Strâmtoarea Hormuz au perturbat semnificativ transportul maritim, ducând la o scădere de 76% a traficului prin Canalul Suez în 2025. În paralel, rutele alternative, precum cea prin Capul Bunei Speranțe, au înregistrat o creștere de +268%, generând costuri mai mari și presiuni suplimentare asupra lanțurilor de aprovizionare.
Transportul contribuie cu 24% la emisiile globale de CO₂, iar aproximativ trei sferturi din acestea provin din transportul rutier. Reglementările privind reducerea emisiilor devin tot mai stricte, iar companiile care adoptă rapid soluții verzi obțin un avantaj competitiv pe piață. Totuși, costurile rămân ridicate: combustibilul sustenabil pentru aviație este de trei ori mai scump decât kerosenul convențional, iar modernizarea flotelor maritime necesită investiții anuale de cel puțin 23 miliarde USD.
Prețurile petrolului și ale derivatelor continuă să fie extrem de fluctuante, influențate de conflictele geopolitice și dezechilibrele de piață. Industria transporturilor și logisticii se confruntă, de asemenea, cu o lipsă acută de personal – de la șoferi și echipaje maritime, până la personal aeronautic și operațional – afectând considerabil capacitatea și fiabilitatea rețelelor. Conflictele de muncă legate de salarii și condiții de lucru se intensifică, iar tranziția rapidă către digitalizare și automatizare schimbă profilul angajaților, sporind cererea pentru competențe tehnologice. Toate acestea evidențiază necesitatea unor măsuri strategice pentru modernizarea și planificarea forței de muncă în sector.
Evoluția subsectoarelor
În aviație, după o revenire puternică în 2024, cu o creștere de +10,6% a traficului de pasageri, ritmul de expansiune se temperează în 2025, ca urmare a încetinirii economice globale și a costurilor operaționale ridicate. Profitabilitatea sectorului este afectată de prețurile volatile ale combustibililor, majorarea taxelor aeroportuare, întârzierile în livrarea aeronavelor și necesitatea investițiilor în tehnologii și combustibili mai sustenabili, ceea ce conturează un mediu de afaceri complex și competitiv pentru companiile aeriene.
Transportul maritim se confruntă cu provocări majore generate de blocajele geopolitice și efectele schimbărilor climatice, precum seceta și inundațiile, care cresc atât riscurile operaționale, cât și costurile. Flota globală este învechită, aproximativ jumătate dintre nave depășind 15 ani, ceea ce complică tranziția către tehnologii mai sustenabile și prietenoase cu mediul. Acești factori combină provocările externe cu nevoia de modernizare a infrastructurii, creând un context complex pentru operatorii din sector.
Transportul feroviar înregistrează progrese semnificative la nivel global. În Europa, liberalizarea pieței și implementarea proiectelor strategice TEN-T și Rail Baltica consolidează calea ferată ca alternativă durabilă la transportul rutier și aerian. China deține cea mai extinsă rețea de trenuri de mare viteză, de 40.000 km, în timp ce Statele Unite rămân lideri în transportul feroviar de marfă, subliniind rolul esențial al sectorului în mobilitatea și logistica globală.
Transportul rutier evoluează diferit în funcție de regiune. În economiile dezvoltate, electrificarea flotelor și dezvoltarea infrastructurii de încărcare reprezintă priorități strategice, în timp ce în piețele emergente accentul se menține pe dezvoltarea infrastructurii rutiere fundamentale și creșterea conectivității regionale.
Astfel, întreaga industrie a transporturilor traversează o perioadă de transformări structurale majore. Capacitatea companiilor de a se adapta la șocurile geopolitice, de a accelera tranziția verde și de a moderniza forța de muncă va fi decisivă pentru competitivitatea și sustenabilitatea sectorului în anii următori.
